Episodul 5. Stavru
Marga Ordeanu isi inchise pleoapele, hotarata sa lase deoparte toate grijile si incredintandu-se senina somnului. Iar somnul o invalui viclean si o purta pe nenumarate coclauri. Imagini vesele si triste se succedau, colorat si in zig-zag, cu repeziciune. Apoi filmul visului incepu sa se deruleze intr-un ritm din ce in ce mai lent si o aduse acolo unde voia, de fapt, sa o aduca de la bun inceput. O aduse in urma cu patru luni. Era 1 septembrie. Ziua cand ii murise mama.
E o noapte nesfarsita, isi spune Marga, privind in jur cu o uluire incremenita pe chip: catafalcul, cateva umbre fosnitoare, palpairea molatica a candelei, catafalcul, masuta joasa cu telefonul care acum tace, orologiul de pe perete, bibelourile din vitrina. Intai septembrie e noaptea ei nesfarsita, poate daca aprind lumina va crede ca-i dimineata si se va trezi, ce-ar fi sa incerc?
Marga se rasuceste in somn, vrand sa alunge visul. Insa visul e bine lipit de ea si continua, nestanjenit.
Tanti Anghelina vine langa Marga si ofteaza.
- S-a dus saracuta de soru-mea Ana, sopteste ea, facandu-si o cruce grabita. Macar acu' nu o mai doare nimica. Tu du-te si te odihneste, mai bine, Margaretuto, ca trebuie sa ai grija de tine si de copil, ca ea tare mult si-a dorit un copil!
In somnul ei lung si agitat, Marga Ordeanu isi mangaie inconstient pantecele si nu mai simte nici o umflatura. Deschide ochii mari, infricosata, inabusindu-si cu greu icnetul de spaima. Vede intunericul noptii si se scoala buimaca din patul scartaitor cautand comutatorul din camera, sa aprinda lumina. Tubul de neon clipeste artagos si rece. Marga Ordeanu se uita la televizorul Sport pe care i l-a adus George.
Nu e program la ora asta, isi spune. Nu are rost sa ii dau drumul. Apoi isi aduce brusc aminte ca e noaptea de Revelion. Aprinde televizorul si vede o hora mare i