Acum două duminici scriam aici despre Rusia lui Piotr Ceadaaev. Nici Orient, nici Occident, nici originalitate, nici asimilare de-a binelea.

Un suflet naţional ţinut anume intr-un infantilism vecin cu inconştienţa. "Deveniţi maturi, scria Ceadaaev despre ruşi la 1837, intreaga lor cunoaştere rămăne la suprafaţa fiinţei, intregul lor suflet este in afara lor." La numai doi ani după astfel de verdicte - părtinitoare, pasionale, reducţioniste, desigur - este răndul unui călător francez, marchizul Astolphe Louis Leonor de Custine (1790-1858), să redacteze o serie de Scrisori din Rusia, traduse şi reeditate acum de Irina Negrea la Humanitas, cu un dosar de Pierre Nora.

"Ce ţară ciudată care nu zămisleşte decăt sclavi, care primesc in genunchi părerea ce li se transmite, spioni ce se lipsesc de orice opinie personală pentru a surprinde mai bine găndul celorlalţi, sau zeflemişti care exacerbează răul, ceea ce reprezintă un fel subtil de a scăpa privirii scrutătoare a străinilor."

"Ne inşelăm cu privire la rolul acestui stat in Europa. Potrivit principiului său constitutiv, ar intruchipa ordinea. Dar după caracterul oamenilor ar părea că propagă tirania sub pretextul de a indrepta anarhia. Acestei naţiuni ii lipseşte elementulmoral. Cu moravurile ei cazone şi amintirea cotropirilor, ea a rămas la războaiele de cucerire." "Guvernarea rusească inseamnă disciplina taberei militare pusă in locul ordinii cetăţii, starea de asediu devenită stare normală a societăţii." "Guvernarea rusă este o monarhie absolută, domolită prin omoruri. Or, cănd suveranul tremură inseamnă că nu se mai plictiseşte. El trăieşte deci intre teroare şi dezgust."

DISIMULARE. "Răul disimulării se intinde aici mai mult decăt ai crede. Poliţia rusă, atăt de sprintenă cănd e vorba să chinuiască oamenii, este inceată cănd e vorba de