Căldurile! Şi altădată, ca şi acum, fugeam in Cişmigiu. Cel mai frumos parc al Bucureştiului, şi poate şi cel mai iubit.Căldurile! Şi altădată, ca şi acum, fugeam in Cişmigiu. Cel mai frumos parc al Bucureştiului, şi poate şi cel mai iubit.

Â

Â

Aici percepem anotimpurile, aici am plăns, "sedusă şi abandonată", aici e raiul pensionarilor, aici sărută băieţii fetele, aici vin pruncii la plimbare, aici vezi "mume care vin de cată gineri pentru a lor fete". Apoi vezi şcolari - mulţime - ce prin şcoală nici c-au dat cu ghiozdanul spănzurat. Cum a apărut cea mai frumoasă podoabă a Bucureştilor in mijlocul oraşului?

Â

O BALTĂ. Prin 1845, domnitorul Gh. Bibescu dorea să-nfrumuseţeze oraşul cu mai multe grădini şi parcuri. Ceea ce a şi făcut! Din poruncă domnească, terenul Cişmigiului - adică balta formată de un mic izvor afluent al Dămboviţei (balta era proprietatea lui Duca, neguţătorul), va fi trecut in proprietatea Spitalului Administrativ al Bucureştilor. Prin expropriere cu răscumpărare. Această mlaştină, această baltă urăt mirositoare trebuia asanată, mai intăi de toate.

Â

Bibescu Vodă il angajează pe arhitectul peisagist vienez Carl Friedrich Wilhelm Meyer. Ii dă mănă liberă. Iar acest tănăr artist neamţ a transformat balta puturoasă in grădina Raiului. Parcul Cişmigiu era atăt de frumos, incăt un pretenţios ofiţer al Armatei austriece de ocupaţie, pe nume W. Derblich, notează: "Cişmigiul este singurul loc unde se uită că te găseşti in Muntenia, ci te vezi transportat aievea, intr-un elegant loc de distracţie al unui stat civilizat".

Â

VERDEAŢA. Mai tărziu a fost angajat Meyer. Acesta a elaborat un plan ambiţios, care prevedea instalaţii de canalizare, a plantat 30.000 de arbori şi arbuşti. Soiuri rare şi soiuri indigene.

In plimbarea noastră vom găsi sălcii, stejari, brazi, salcămi, frasini, ulmi, tei şi arţ