Afirmatiile lui Mircea Geoana despre viciul betiei lui Traian Basescu, facute in fata audientei moldovenesti, mi-au adus aminte de un incident oarecum similar, petrecut in timpul celui de-al doilea razboi mondial in Camera inferioara a Parlamentului britanic.
O parlamentara destul de sluta l-a pandit pe Winston Churchill pe culoarele institutiei pentru a-i tranti primului ministru acuza de betiv drept in fata. Raspunsul lui Churchill nu s-a lasat asteptat: "Da, doamna, se prea poate. Dar eu maine voi fi din nou treaz, pe cand dumneavoastra tot pocita veti fi".
Am vazut, pe parcursul istoriei postdecembriste a Romaniei, un presedinte beat de violenta - iar acesta a fost Ion Iliescu, in iunie 1990. Dar nu mi-a fost dat, pana in prezent, a-l vedea pe domnul Basescu grizat cu ocazia vreunei iesiri publice. Sa presupunem, totusi, ca afirmatia lui Geoana ar contine un sambure de adevar.
si atunci, ce-i de facuta Merita sa avem in vedere doar slabiciunea omului sau cantarim si realizarile acestuia, cate vor fi? In 1865, anul asasinarii sale, Abraham Lincoln era maniaco-depresiv, dar boala nu l-a impiedicat defel sa fie perceput inca pe parcursul vietii drept un mare presedinte.
Mircea Geoana a mai invitat publicul iesean sa analizeze riguros toate activitatile trecute ale lui Ion Iliescu, reafirmandu-si convingerea ca primul presedinte postcomunist al tarii si actual presedinte onorific al socialistilor romani va fi gasit fara cusur.
De fapt, Geoana a facut apologia principalului responsabil pentru reasezarea elitelor puterii dupa 1990, cand, odata facute cateva sacrificii rituale de ochii lumii, mai-marii zilei au primit instantaneu unda verde pentru acumularea unor averi la care nici un politician occidental n-ar indrazni sa viseze.
In perioada mandatelor lui Iliescu activele uzinelor si bancilor de st
