Potrivit mai multor specialişti în gastronomie, nu cireşele ar trebui considerate „reginele“ fructelor de dimensiuni mici, ci măslinele.
De cireşe ne putem bucura o singură lună pe an, în schimb, măslinele pot fi savurate în orice perioadă şi, ceea ce este mai important, ele pot reprezenta un ingredient al aperitivelor fie reci sau calde, al felurilor principale de mâncare, ca să nu mai vorbim despre celebrul pahar de Martini, servit alături de o „apetisantă“ măslină verde sau de preţiosul ulei de măsline.
Cultivatul măslinilor a reprezentant pentru om o activitate importantă încă din cele mai vechi timpuri. Atestări arheologice ale acestei îndeletniciri există încă din Egiptul Antic. Aici au fost descoperite inscripţii într-un templu închinat Zeului Ra, ridicat în timpul domniei lui Ramses al II-lea (1197-1165 înaintea erei noastre), care ilustrează modul în care egiptenii cultivau măslini. În Biblie, măslinul este considerat „rege al arborilor“ sau „copacul vieţii“. Cartea Genezei povesteşte cum porumbelul trimis de Noe în urma Potopului se întoarce aducând o ramură de măslin. Considerat un simbol al păcii şi al bunăstării, măslinul a fost venerat atât de greci, cât şi de romani şi a fost răspândit de aceştia pe întinderea imperiilor lor.
Numeroase varietăţi
În Europa, principalele ţări producătoare de măsline sunt Spania, Italia, Grecia, Portugalia şi Franţa. În zilele noastre există foarte multe varietăţi de măslini cunoscute de către cultivatori. Doar în Italia au fost identificate peste 300 de varietăţi, iar în Spania, aproximativ 260. Principalele varietăţi întâlnite în Italia sunt: Frantoio, Leccino şi Carolea. Spre deosebire de acestea, cele întâlnite în Spania (Arbequina, Cornicabra, Blanqueta) au frunze mai late şi fructe mai mari, însă cu un gust mai amar, iar uleiul extras este inferior din punct de vedere calitativ
