Chiar în momentele în care dumneavoastră dezbateţi aprins încurcata problema a ciocnirii dintre preşedinte şi ziarista Andreea Pană, cineva, undeva, suferă enorm. Vă vine să credeţi? Ei bine, despre ea este vorba, despre ziarista de la Antenă. Nu i-aş dori nimănui să se găsească astăzi în locul ei.
Am citit un număr îngrozitor de mare de postari, de pe forumul nostru si de pe cele ale altor publicaţii. Sunt de ordinul miilor - fără nicio exagerare! Tone de injurii, de jigniri şi de porcării. De piatră să fii şi nu are cum să nu te cutemure. Iar Andreea Pană nu este făcută din piatră. Este doar o tânără din România de azi, cu un job, cu o viaţă personală, cu nişte părinţi şi cu nişte prieteni. Şi-a făcut meseria nici mai bine şi nici mai prost ca alţii. Sâmbătă, a avut ghinionul să se afle în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Urmarea? În jurul ei s-a stârnit furtuna, s-au strâns ocările, s-au adunat mizeriile unei lumi traumatizate.
Veţi spune că şi Traian Băsescu a fost agresat. Si că astfel, Anreea Pan ă şi-a primit binemeritata pedeapsă, iar oprobiul public reprezintă reacţia sănătoasă a societaţii. Cine crede asta, să se înarmeze cu un kilogram de lamâie şi să mai citească odată lista interminabilă de măscări înşirate pe forumuri. Apoi să facă diferenţa necesară.
Pe de o parte, o persoană publică, un demnitar care, în paralel cu onorurile funcţiei trebuie să-şi asume şi inconvenientele ei, printre care criticile mai mult sau mai puţin întemeiate ale presei ori ciocnirea cu un ziarist incomod. Dar, atenţie! Ziariştii aceştia îşi prezintă public imaginea, semneaza cu numele lor ceea ce comunică.
De partea cealaltă, însă, se află hoarde de voci fără chip, gâlgâind de ură, proferând injurii, şfichiuind ameninţări. (Marţi, un reporter de teren de la Antena 1 a fost scuipat în plină stradă de un şofer furios,
