De aceste două milioane de alegători ar trebui să ţină cont partidele politice. Pentru că, indiscutabil, numărul lor n-are cum să scadă in următorii doi ani şi ceva. Dimpotrivă, avănd in vedere că 65% din populaţie n-a mers la vot, numărul adversarilor lui Traian Băsescu ar putea să crească.Sămbătă seară, la Sinteza zilei de la Antena 3, in timp ce ne străduiam să demontăm diversiunea cu tăinuirea prezenţei la vot, una dintre cele mai scandaloase diversiuni postdecembriste, pentru că a dat posibilitatea Partidului Democrat, cel care conduce efectiv ţara prin structurile rămase intacte, am primit un SMS.
O elevă in clasa a XII-a, strălucită căştigătoare an de an a olimpiadelor de limbă spaniolă, imi scria că nu-i vine să creadă ochilor. Stănd de vorbă cu ea anterior, cănd m-a contactat pentru a o ajuta să scrie un eseu despre Ionel Brătianu, tănăra mi s-a dezvăluit ca un duşman crăncen al lui Traian Băsescu.
Am intrebat-o de ce.
Şi mi-a mărturisit că se simte umilită ca tănără, căreia specialitatea (limba spaniolă) şi cultura i-au dat o mentalitate europeană, să aibă drept şef de stat un personaj de republică bananieră.
Intr-o lume in care pănă şi ruşii, răscrăcăraţi pe două continente, s-au euro-penizat, renunţănd la ţarii care beau şi haleau căt un regiment de cazaci, alegăndu-şi un personaj de seriozitatea lui Vladimir Putin, Romănia are in frunte un Traian Băsescu. Un personaj redus la clişeele propagandei marxist-leniniste de pe vremea cănd făcea liceul militar (a se vedea insistenţa pe termeni de gazetă de perete de la SMT, precum Oligarhie, Popor, neinţelegerea sistemului democratic, promovarea democraţiei de tip Republica Populară Romănă), lipsit de acea minimă roşeaţă in obraji care deosebeşte pe om de capră, ahtiat după ratingurile de starletă, gata să dea un cap in gură jurnaliştilor care-i pun intrebări căt de căt profesioniste.
