Desi climatul de razboi civil pare sa persiste, brusc vorbim de negocieri. Sigur nu intelegem toti acelasi lucru prin asta, asa ca hai sa ne lamurim ce fel de negocieri se pot purta. Dincolo de negocierea de bun-simt a unei date a alegerilor parlamentare anticipate, la care sa mergem cu totii, indiferent cum stam in sondaje in respectivul sezon, restul subiectelor enuntate pentru negocieri sunt nerealiste. Un Parlament care a mers cu suspendarea asta absurda pana la capat (ar trebui sa ne dea banii inapoi pe ce au muncit ei din ianuarie incoace, cu penalizari, si pentru ceva legi proaste trecute intre timp) nu va agrea nici un fel de modificari constitutionale pe care le-ar vrea presedintele, si nici propunerile de a le reduce lor din scaune. sansele, de altfel, ca sa iasa din confuzia si incompetenta noastra, la care se adauga competitia intre agitati care cred ca stiu ei cum sa schimbe Constitutia, un pachet coerent de modificari constitutionale, care sa se acorde si cu modificarile sistemului electoral, sunt aproape nule. Pe langa asta, ne-ar trebui si doua treimi in Parlament in favoarea sa, si sa mai scoatem si poporul, dupa ce il informam, presupun, la un referendum. Propun sa lasam aceste sarcini constituante gigantice viitorului Parlament, poate va fi mai bun ca acesta. La fel, nu avem ce negocia cu anchetele, speram ca procurorii sa isi faca datoria si sa ia si pe mai departe si de la putere, si din opozitie, daca se poate respectand procedurile, ca altfel degeaba.

Dar asta nu inseamna ca tara nu are nevoie de cateva lucruri de negociat pentru guvernare. Acestea sunt insa lucruri substantiale, de politici publice, nu fantezii privind o iluzorie reforma a sistemului politic, care-i va face pe politicieni mai buni, mai cinstiti si mai deschisi dialogului. De exemplu, am putea discuta onest, intre toate partidele, performanta taxei unice, combinata cu ulti