Contestat tot mai violent în ţară, generalul-preşedinte şi-a cam epuizat muniţia politică. Aliaţii îl susţin încă pe Musharraf, dar reconsideră şi şansele rivalilor din exil Contestat tot mai violent în ţară, generalul-preşedinte şi-a cam epuizat muniţia politică. Aliaţii îl susţin încă pe Musharraf, dar reconsideră şi şansele rivalilor din exil Liderul de la Islamabad a decis să se opună participării la apropiatele alegeri ale foştilor premieri Benazir Bhutto şi Nawaz Sharif, aflaţi la Londra. Pervez Musharraf are însă nevoie el însuşi de un nou mandat. Deocamdată insistă să-l prelungească pe cel vechi, prin amendamente constituţionale contestate de puterea judecătorească. Vorbind în faţa studenţilor Universităţii de Management din Lahore, fostul şef al armatei pakistaneze, Jahangir Karamat, a calificat conflictul dintre preşedintele-general şi ministrul justiţiei drept "un posibil pas înainte spre rezolvarea problemelor relaţiei civili-militari". Karamat a amintit că această relaţie a devenit tensionată "de când politicienii au cerut unui militar în serviciu - Ayub Khan - să devină ministru al apărării". La acea vreme, "puterea judecătorească slabă nu făcea decât să sanctifice armata ajunsă la putere". Inerent agresivă şi intervenţionistă, cu mari resurse la dispoziţie - inclusiv masivul ajutor militar american - şi fără instituţii civile care să o concureze cu vehemenţă, armata pakistaneză a ajuns unde este astăzi: pe culmea puterii - inclusiv cu "interese corporatiste". Când actualul regim militar a preluat puterea însă, în 1999, Curtea Supremă i-a dat trei ani pentru atingerea obiectivelor propuse - numai că s-au făcut deja opt. "Militarii trebuie controlaţi cu mijloacele legale şi constituţionale, cum Statele Unite sau India au reuşit cu succes, deşi au armate mult mai mari decât a Pakistanului", a conchis Khan, citat de jurnalul local "Dawn". Moştenire pos