Parlamentul pierdut in ceata (dupa referendum), premierul prins in corzi, presedintele platindu-si cumparaturile, procese prelungite constant (in justitie), totul pare ca se desfasoara in Romania dupa regula PPC - poate pica ceva. PPC-ul ar trebui sa fie marca multor domenii si activitati din Romania, dar mai ales a politicii. Cel putin in ultima vreme, aproape totul s-a facut aparent fara noima, fara o tinta precisa, care sa se contureze clar la inceputul unui demers - indiferent de ce natura. Tot mai multe actiuni si campanii sint declansate cu speranta ca se va ajunge intr-un anume punct propus ca obiectiv de atins, insa deseori se iveste altceva pe parcurs, suficient de atragator, in masura sa schimbe totul. Dorinta de a face ceva fara a sti cu exactitate ce anume, si mai ales unde se va ajunge, predomina activitatile celor pusi in functii sau in mandate care conduc tara. Cum ar fi, bunaoara, tevatura referendumului. Chiar era greu de prevazut victoria presedintelui suspendat? Daca e asa, inseamna ca avem niste politicieni care asteapta doar sa (le) pice ceva, ceea ce nu face decit sa-i dea lui Traian Basescu apa la moara.
In loc sa scape de seful ales al statului, partidele s-au trezit cu doi poli puternici, unul mai puternic si unul care conteaza inca: Basescu si PD^PLD, pe de o parte, si PSD, de cealalta parte. Restul nu mai are importanta acum. Consecinta imediata a fost ca, in loc sa nu mai avem presedinte ales, sintem pe punctul de a nu mai avea guvern. Deci, ceva tot a picat, sau e pe cale sa pice. Cabinetul Tariceanu a devenit si mai mic, parca cu si mai putina sustinere parlamentara decit cele 22 de procente pe care se sprijinea, oficial, in Legislativ cu o luna in urma. Desi inghesuit in corzi, premierul nu da deloc semne ca ar depune armele si ar elibera scaunul, ceea ce ii tot cere presedintele de doi ani incoace. E greu de spus pe ce se bazeaza