Imediat dupa ce doua exit poll-uri consemnau victoria zdrobitoare a lui Traian Basescu in referendumul de sambata, liderii coalitiei antiprezidentiale au incercat, secondati de cativa dintre obisnuitii analisti de serviciu, sa relativizeze la maximum votul final. Calul de bataie a fost, bineinteles, prezenta la vot. Previzibil, era ultimul refugiu pe care il aveau la indemana, motiv pentru care, de altfel, cei in cauza au facut tot ce le-a stat in putere ca sa avem o participare la vot cat mai mica cu putinta. Stabilind ziua de vot intr-o sambata, ceea ce a avut drept efect o slaba participare electorala in mediul rural, decizand inchiderea urnelor la opt seara, si nu la noua cum se intampla de obicei si refuzand cu obstinatie sa prelungeasca ora de inchidere a urnelor, deschizand putine sectii electorale in strainatate si, nu in ultimul rand, recurgand la tot felul de artificii care au dus la cresterea pana la un nivel suspect de inalt a numarului total de alegatori. Concluzia aiuritoare livrata in spatiul public era fie ca toata lumea a pierdut, fie chiar ca, de fapt, Traian Basescu ar fi suferit pana la urma un esec. Astfel de fumigene s-au consumat totusi destul de repede. Oricum ai intoarce lucrurile, un scor de 75% e unul coplesitor, iar prezenta la vot consemnata in final e, pana la urma, comparabila cu cele care se inregistreaza curent in Statele Unite sau in multe tari europene. Asa ca a urmat inevitabil impactul cu o realitate politica modificata radical intre timp. Figurile livide ale lui Mircea Geoana si Ion Iliescu sau expresia dezorientata de pe fata lui Calin Popescu Tariceanu erau mai sugestive decat o mie de discursuri. Iar peste foarte putina vreme, incriminarile, acuzele si contraacuzele reciproce au inceput sa curga in valuri. La fel ca in celebra poveste a lui Hans Christian Andersen, s-a vazut deodata ca imparatul era de fapt dezbracat. Sorin Op