"Deci, mi se pare supertare... stai să-ţi zic! Mai eşti pe-acolo? Vezi că mie îmi apare idle. Ai tu o problemă cu mess-ul... hai mai bine să vorbim pe skype! Sau îţi trimit tot story-ul pe mail... Vroiam să-ţi spun de taică-miu care şi-a luat computer de la superoferta de la ŤCora». Şi după trei zile m-a sunat disperat să-mi zică că a scris nu ştiu ce text şi i-a dispărut pur şi simplu. Lol! Uitase să dea SAVE. I-am zis că dacă vreodată computerul îl întreabă ceva, mereu să răspundă cu ceva pozitiv. Şi asta nu e tot. A început să se descurce binişor cu mail-ul, trimite chiar şi attach-uri, că i-am zis io cum se face: dacă vrei să ataşezi o poză, o ceva, te uiţi acolo unde se vede agrafa şi Ťagăţi» ce ai de trimis. Am obs. că la ei merge să le faci comparaţii şi metafore ca să priceapă. De exemplu, i-am zis să se gîndească la un computer ca la o grădină de legume. Din cînd în cînd, trebe plivită pentru ca plantele să crească, nu-i aşa? Aşa că să nu uite să Ťplivească» computerul cînd are timp, să arunce ce nu-i trebe, să dezinstaleze, chestii... Şi a priceput. Cîţi ani are? 58. Ah, ştiu... ăştia peste 60 sînt pierduţi! Nu-i mai înveţi. Dar eu ştiu şi pe unul la 30 care nu ştie să cableze nimic, nici să apese pe butoane... cică e scenarist. Nu-l primeşte nimeni nicăieri, pen’ că aduce texte scrise de mînă. I-am zis să-şi angajeze secretară. Dar nu asta era faza cu taică-miu! Faza e că a început să răspundă la spam-uri. Cică nu crede că în spatelele unui mesaj nu s-ar ascunde un om. Adică cum să vină mesaje personalizate aşa, din neant!? Dacă unul pe care îl cheamă Valeriu îi propune o afacere pe net de o sută de milioane, el de ce să nu-i răspundă? Şi se apucă şi scrie: dragă domnule Valeriu, eu personal nu sînt interesat de afacerile dvs., însă vă urez mult succes în continuare... Rezultatul: din ce în ce mai multe spam-uri de la Valeriu şi de la ceilalţi. R