Exista un temen pe care-l expediem prin explicatii superficiale. Care este acesta? Hermetism. De multe ori il confundam cu ermetic, ceea ce aduce zambetul pe buze. A inchide ermetic o usa nu are nici o legatura cu o gandire de tip hermetic. Spus foarte simplu, hermetismul reprezinta corporificarea cerului si spiritualizarea pamantului. O cercetatoare britanica de factura lui Frances Yates a explicat lucrurile acestea foarte clar. Ca sa nu mai vorbim de Evola si de cartea sa Traditia hermetica. Din aceasta cauza, hermetismul nu a fost deloc bine privit de biserica oficiala deoarece prin unirea contrariilor, prin miza transmutarilor putea sa faciiteze crearea unor confuzii.

Suntem in continuare victime ale unei prejudecati potrivit careia Isus a venit sa-l salveze doar pe om, nu si natura. Potrivit unei gandiri hermetice insa, adevarul acesta este incomplet. Hristos a venit sa salveze si natura. Sau a venit sa-l salveze pe om impreuna cu natura. Nimic de aceea mai strain hermeticilor decat de-a trai intr-un univers uscat si abstractizat. Chiar Maica Domnului e un personaj hermetic purtand in pantecele ei giuvaerul celest. si poate asa ar trebui sa se simta orice femeie gravida. si chiar simbolul euharistic de-a-l avea pe Hristos in impartasanie si in acelasi timp atentia noastra de-a nu fetisiza actul sacramental este iarasi o buna exemplificare a hermetismului. Hermeticii corporifica si transparentizeaza. Ei sunt vrajitori in sensul bun al cuvantului, ei vor sa gaseasca zeii "topiti" in natura iar operatia de decantare presupune o infinita delicatete.

In desacralizarea generalizata hermetismul a apus la randul lui. Altfel spus, nu mai avem alchimisti, ci doar chimisti. Aurul spiritual a fost inlocuit de aurul brut si de valuta forte. Biserica la randul ei e foarte prudenta fata de asemenea vrajitori care nu se pot ascunde in casa conceptului si in acelasi