Enos N. Barton, cofondator al Western Electric, afirma pe la mijlocul secolului al XIX-lea despre o nouă invenţie în mare vogă în acel moment: "Îmi amintesc perfect dezgustul pe care l-am simţit cînd cineva a afirmat că poate să trimită o conversaţie printr-o sîrmă". Era bineînţeles telefonul lui Graham Bell, de care acum nu ne mai putem lipsi. Deocamdată.
Într-o discuţie de acum cîţiva ani cu un amic, manager IT la o firmă romÃnească medie ca număr de angajaţi, el îmi spunea un pic necăjit: "Oamenii aceştia nu vor să dea mail-uri". "De ce să scriu la tastatură cînd am telefon şi fax atît de uşor de folosit?" era raţionamentul lor imbatabil. "Ai un pic de răbdare - i-am spus atunci - anumite schimbări nu pot fi oprite de nimeni". A trecut ceva vreme şi aceleaşi personaje, pe atunci recalcitrante, îşi verifică acum e-mail-ul cu naturaleţea cu care respiră. Mai mult - graţie progreselor telefoniei mobile - răspund la aceste mail-uri şi discută pe mesageria instant în staţia de metrou, în maşină, din aeroport sau chiar din şezlongul de lîngă piscina hotelului. O transformare similară sculptează viaţa de zi cu zi a multora dintre noi, fie că vrem sau nu.
Impactul tehnologiei la birou nu face deliciul presei. Este un aspect considerat mai puţin spectaculos decît piraţii de filme şi muzică de pe Internet sau televizoarele cu plasmă avînd suprafaţa unei garsoniere confort II. Şi totuşi: ERP, CRM, EDOCS, wiki, Intranet, timesheet, SAP. Punctul comun al acestui amestec heteroclit de termeni tehnici este că din ce în ce mai mulţi romÃni încep să le cunoască semnificaţia. Munca pe care aceşti oameni o depun zilnic este metrizată, "workflow"-izată, evaluată implacabil de către sistemele informatice ale firmei. An de an, modelul de acceptare al schimbărilor este acelaşi. "Conducerea" impune un nou software, noi proceduri de lucru cu acesta, iar revolta este tot
