Nu ştim cum i s-o fi părut lui Baptiste Gaiser drumul prin ţara Valahiei pe vremea începutului domniei principelui Cuza. Până la Carpaţi, prin văile Transilvaniei, meleagurile poate i s–or fi părut familiare. Oraşele, ca şi oamenii, nu-i erau foarte străine, cu atât mai mult cu cât limba germană era foarte vorbită, iar cafenelele şi hotelurile aduceau cumva cu cele din Prusia. Trecerea Carpaţilor i s-a părut asemenea unei aventuri riscante, cel puţin până când a

Nu ştim cum i s-o fi părut lui Baptiste Gaiser drumul prin ţara Valahiei pe vremea începutului domniei principelui Cuza. Până la Carpaţi, prin văile Transilvaniei, meleagurile poate i s–or fi părut familiare.

Oraşele, ca şi oamenii, nu-i erau foarte străine, cu atât mai mult cu cât limba germană era foarte vorbită, iar cafenelele şi hotelurile aduceau cumva cu cele din Prusia. Trecerea Carpaţilor i s-a părut asemenea unei aventuri riscante, cel puţin până când a ajuns în târgul Bucureştilor.

I-au plăcut mult strada, atmosfera, fauna pestriţă care se vântura în toate direcţiile. Se vorbea în multe limbi deodată: valahă, turcă, greacă, franceză, italiană şi, pe alocuri, chiar germană. „Un bun început“, şi-o fi spus Baptiste Gaiser, care, în primele zile de şedere, a cercetat ce anume îi lipseşte acestui oraş ca investiţie urgentă. A făcut câteva vizite, prin intermediul consulatului prusac, prin case boiereşti sau de târgoveţi proaspăt europenizaţi. A observat că una dintre cele mai importante investiţii, care impunea grabnică mişcare, era aceea a articolelor igienice pentru camera de îmbăiere, pentru încălzirea caselor, a budoarului, a bucătăriilor încă primare şi simple. Baptiste Gaiser a reuşit să cumpere un teren la marginea oraşului, la capătul Căii Griviţei de mai târziu, numit la vremea aceea Podul de Pământ, deoarece e