Vasazica, e oficial. Nu mai avem la ora asta pe partea partide reformabile decat Partidul Democrat si grupuri din alte partide. Restul s-au distins asa de tare in batalia cu statul de drept din ultimele luni ca nu ne mai lasa vreo speranta ca putem innoda ceva din ei. Ca, vorba aceea, putin ne pasa daca ne conduce stanga sau dreapta pana la urma, intr-o Europa in care cele doua s-au apropiat foarte mult. Ce ne pasa este sa nu avem in Parlament partide care se indeletnicesc cu legalizarea contrabandei, inlesnirea legala a hotilor de banci, scutitul de taxe al prietenilor si incalecatul justitiei in orice forma si din orice pozitie.
Partidul Democrat iese mai curatel, desi nu impecabil, din doua motive. Primul, ca e un partid cu disciplina, ceea ce e o calitate in situatia de fata. Partidul Democrat a votat corect mai toate legile anticoruptie ale Monicai Macovei, spre deosebire de alde Crin Antonescu si, da, merita pentru asta o bila alba si ceva electorat. Al doilea motiv este ca partidul e condus de Emil Boc, iar Boc e singurul sef de partid care a adoptat linia ca orice pedist sub ancheta este suspendat din functie pana la clarificarea situatiei sale.
Cred insa ca nici cel mai mare fan al Partidului Democrat nu crede, vazand pe acei putini lideri pe care PD ii scoate la televizor, ca acest partid are o galerie de cadre capabila de una singura sa castige alegerile. Partidul Democrat nu e inca un partid de 50%, presupunand ca pe sistemul electoral actual un asemenea partid e posibil. Poate deveni?
Ca exista un electorat de vreo 50% al Aliantei care ii cauta succesor e indiscutabil. E remarcabil ca a rezistat acest electorat. In septembrie 2005, cand am publicat aceasta cifra, domnii Hrebenciuc si Alin Teodorescu au racnit ca falsificam sondajele si ca Alianta nu are cum sa aiba un asemenea scor. Iata ca au mai trecut vreo doi anisori si cei cincizeci l
