Investitia intr-un parc de distractii devine viabila pe o piata financiara suficient de matura pentru a sustine o investitie atat de riscanta. Practic, ele reprezinta segmentul de lux al dezvoltarii imobiliare.
Parcurile de distractii, asa cum arata ele astazi, cu jocuri de lumini, de laser si roller-coaster-e care pot atinge peste 170 de km/h, cu efecte de sunet impresionante si milioane de vizitatori anual, reprezinta in acelasi timp o investitie care poate fi profitabila dar si o modalitate inedita de a-ti promova imaginea. Insa, nu este suficient ca un parc de distractii sa fie intr-o zona cu o putere ridicata de cumparare pentru a deveni un business de succes. Exista riscul ca publicul sa nu fie atras de imaginea unui astfel de proiect. De exemplu, cea mai buna locatie pentru dezvoltarea unui parc acvatic gigantic este Emiratele Arabe Unite, pentru ca se va integra ca o "oaza" de recreere si distractie, intr-o zona cu un climat torid.
Pe de alta parte, Disneyland Paris , deschis pe 12 aprilie 1992, a reprezentat un pariu foarte riscant al casei de filme omonime pentru cucerirea pietei europene. Desi planurile de deschidere in Europa a unui parc propriu datau inca din 1972, oficialii Disney au avut nevoie de 20 de ani pentru a-l deschide. Motivul principal a fost atat anvergura investitiei, cat si "frica" europenilor de un produs american. Principalul argument in deschiderea acestui parc de distractii a fost succesul imens de care s-au bucurat parcurile Disney din Anaheim, California si Disney World din Florida.
Astfel, piata europeana nu putea fi evitata. La sfarsitul anului 1984 oficialii Disney au selectat nu mai putin de 1.200 de locatii posibile pentru investitia de circa 2,3 mld. de dolari, planificata la acea vreme, care a atins peste 3 miliarde de dolari pana in final. Printre cele mai potrivite locatii se numarau atunci
