Mă gândesc la proverbul franţuzesc pe când băiatul de la Planificare învârte de zor manivela maşinii de socotit. Fel de fel de forme şi dimensiuni pe care poate să le ia materia de bază după care a început era Gutenberg... Ca ea, poate răsuci o ţigaretă lungă vreo 10.600 de kilometri, dacă lucrezi la ea nu mai ştiu cât timp. Că folosind banda de toate sorturile de hârtie fabricată la Bacău, produsă, dacă nu am uitat, în 33 de zile, se poate înconjura o dată ecuatorul...
Şi alte poveşti din astea... Sau numai că maşina 47 scoate un sul în 24 de ore mai lung decât calea ferată Bucureşti-Bacău.
Mai reiese că ei, dacă s-ar apuca să tapeteze toată România, transformând-o într-o papetărie, ar acoperi-o în...
Stop! îi spun acestui ucenic vrăjitor... Stop! mă arăt speriat la ideea că am putea călca peste o coală imensă de câmpie dictando, poligonul dificil de trageri hărăzit peniţei. Fel de fel de năzdrăvănii.
Cercetând la obârşie materia primă din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpiţele de putregaiuri, îndesate, presate în tăcerea cu ciment pe jos a marelui depozit de zdrenţe, de cârpe, un maidan betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât mai mult aer; privind, sufocat, acest jalnic cimitir textil de lepădături fără nume, fără formă, din care MAŞINA CICLON va sorbi tot praful, toată murdăria şi din care încet, cu o neînchipuită trudă, se va toarce velina cea mai curată... ştiam, văzând aceasta, ce greu este marşul ei spre albul absolut.
Nu-i o vorbă. Te aştepţi să vezi ceva şi mai alb decât neaua şi eşti gata să închizi ochii, orbit, dar proba purităţii desăvârşite bate în nuanţa cerului. Pe urmă, chibzuind, tragi concluzia că asemeni sunetelor foarte acute, vibraţiile albastrului perfect nu se mai văd, tocmai prin forţa intensităţii lor, a