Ziua Copilului a fost asteptata intotdeauna cu foarte multa bucurie de toti micutii. Fie ca au sau nu au de unde, parintii se agita sa-si cadoriseasca odraslele macar cu o mica atentie. O bomboana, o jucarie, cat de mica ar fi ea, aduc mereu zambetul pe fetele copilasilor. Din nefericire, realitatea cotidiana ne arata din ce in ce mai multi copii cu ochii in lacrimi, cazuri din ce in ce mai numeroase de micuti maltratati, batuti, violati, lasati de izbeliste, de cei care isi spun parinti. Copii crescuti de bunici, pentru ca cei care le-au dat viata muncesc prin Spania sau Italia, nefericiti pentru ca nu are cine sa le spuna o vorba buna, atunci cand plang, sau cine sa-i dojeneasca atunci cand fac vreo trasnaie. Centrele de plasament sunt pline de micuti lasati in grija statului. La fel de numerosi sunt cei care sunt crescuti de surogatele de parinti, platite de stat. Colbul Constantei este loc de joaca pentru prea multi copii, pentru care viitorul nu se prezinta in culori prea vesele. "Camine" sub cerul liber, locuri de joaca printre gunoaie, povesti spuse de mame care vin acasa dupa mult prea multe ore de munca si care nu au alt gand decat daca vor avea cu ce sa-si hraneasca micutii. Este adevarat, exista si multe cazuri fericite, insa, cred ca majoritatea celor care isi traiesc anii copilariei in Romania aflata intr-o tranzitie continua, vor ramane cu ceva sechele. Vor avea exemplul celor care aleg sa paraseasca tara pentru a munci pe bani multi sau, mai degraba, putini. Vor vedea ca promisiunile nu sunt mereu respectate si ca speranta unei vieti mai bune poate fi uneori in van. Sa speram totusi ca vremurile se vor schimba si ca numarul micutilor cu ochii in lacrimi va scadea. Mass-media prezinta mult prea multe cazuri de prichindei fara noroc. Mai grav este ca cei care ar trebui sa ii ajute, se afunda din ce in ce mai mult in probleme fara importanta, in buna