Intocmita pe picior, mai mult pentru a bifa un punct din capitolul strategie de imagine, motiunea PD pare la prima vedere ca a pornit-o cu stangul. Afacerea semnaturilor duble, retrase si negociate, a facut pe buna dreptate deliciul presei si al politicienilor din tabara adversa.
Scuzele lui Flutur pareau desprinse din emisiunea "Ce pozne mai fac copiii de ziua lor", iar retractarea lui Lupoi amintea de cazul Morega. Indarjirea cu care democratii au tinut sa transforme depunerea motiunii intr-o cursa contra cronometru nu are decat o singura justificare politica: sa impinga mai repede PSD si PNL unul in bratele altuia.
Dincolo de ghidusia intregii povesti si de explicatiile la limita de jos a penibilului venite dinspre conducerea PD, motiunea nedepusa si-a atins scopul.
Aparuta in contextul in care negocierile sunt de-abia la inceput, in care PSD nu a primit nici un fel de asigurari ca prabusirea Cabinetului Tariceanu nu va duce la alegeri anticipate, social-democratii au fost obligati sa-si ostoiasca pofta de a intra la guvernare.
Declaratiile liderilor sunt clare: motiunea nu va trece, iar Tariceanu va ramane premier cel putin pana la toamna, cand in noua legislatura se pot iarasi relua discutiile pentru o alta majoritate si un alt guvern.
Respingerea din start a motiunii va clarifica pe moment scena politica si va arata, asa cum a dorit PD, care partide sunt in opozitie si care la putere. Mai mult, va obliga la transparentizarea relatiei dintre liberali si social-democrati, ceea ce a vrut Basescu inca dinaintea suspendarii.
In PSD va castiga probabil gruparea celor care pledeaza pentru incheierea unui protocol cu PNL, prin care acesta sa-si asume puncte din programul social-democrat, votarea anumitor legi, posturi in administratia locala si functii-cheie in institutii cum ar fi TVR. Logica politica si
