Ministrul Muncii a realizat, cu putina intarziere, as zice eu, ca mai mult de jumatate din populatia Romaniei nu are acces la servicii sociale. Ministeriabilul a fost putin mai surprins cand si-a dat seama ca jumatate din teritoriul Romaniei este complet descoperit in termeni de servicii sociale si ca, practic, tot spatiul rural, in care traieste mai mult de jumatate din populatia Romaniei, se afla in situatia dezastruoasa de a nu beneficia de servicii sociale specializate pentru copii, varstnici sau persoane cu dizabilitati. Un proverb spune ca... "mai bine mai tarziu decat niciodata". Adevarat, insa, surprinzatoare nu a fost "revelatia" oficialului, ci reactia pe care a avut-o. Pentru prima data cred, un ministru, un om de stat, implicat in viata politica, cu toate meandrele si mizeriile ei, nu a dat vina pe ce a fost inainte de venirea sa. Sau, cel putin, nu direct. Astfel, Paul Pacuraru a afirmat ca statul a fost un "incapabil notoriu" de a furniza paleta necesara de servicii sociale, iar atunci cand autoritatile au gestionat fondurile alocate acestui domeniu, banii s-au pierdut pe cheltuieli nemasurate si licitatii trucate. De asemenea, Pacuraru este nemultumit ca multe fonduri externe pentru dezvoltarea serviciilor sociale sunt consumate "pe partea inutila, pe langa tinta", pe seminarii si reuniuni. Bun. Vinovat e statul, cu tot ce implica el, cu toti oamenii care "trag" pentru el. Fireasca reactie, pe de-o parte. Macar nu mai este de vina sistemul, pisica a fost aruncata in curtea statului. Insa ministrul se gandeste cati oameni nu beneficiaza de ajutor pentru ca sunt incapabili sa il ceara? Cati copii nu se duc la scoala din cauza unor parinti fara minte? Si cati dintre acesti micuti nu pot beneficia de ajutor? Cel mai recent caz... cel al harghitencei de 17 ani, de etnie rroma, care s-a sinucis pentru ca parintii nu o mai lasau sa invete. O poveste cu s