Pentru ca astia doi de-aici, el - ea, din fata Halei, se-ncaleca unul pe altul, emitind sunete umede, bilabiale, n-o mai pot suporta nici pe Renne Zellweger sarutindu-se, distins hollywoodian, cu Tom Cruise. Da coltul in Alecsandri, trece pe trotuarul celalalt si-si continua mersul dansant in jos, spre... Spre ce? E fostul ofiter de securitate, de altfel derutant de jovialul de-atunci, si stiu exact unde va intra. Doar pentru digresie autoparsiva imi spun ca nu la Muzeul Teatrului, nu la biblioteca Medicinei. Da, ocoleste gardul negru si intra, la fel de dansant, la... SRI. Perfect. Citesc placa de pe zidul sediului: Aici in vara anului 1918 a avut loc adunarea muncitorilor tipografi la care a participat I.C. Frimu. Perfect. Vine doar de citeva concerte si se asaza in rindul doi. Colosala-i palarie de pai, cu panglica si ciucuri albastri, optureaza complet sirul din spate, pina-n fundul salii. In plin pian Chopin, ii arde o tuse de boschetar, incit dirijorul opreste totul si se-ntoarce, sever, spre palarie. Daccapo! In jos, flanind, pe trotuarul de la Copou: adica desprindere totala de fojgaiala din centru. Pina cind, din fata - de unde-au aparut? - un pilc de haidamaci, rasi chilug, in... in ce?... un fel de izmene trei sferturi si maieuri K1. Rid, se rid, si-si bat burdihanele de fericire. Fac stinga-mprejur si-o iau inapoi. De sus, alt pilc, doi metri fiecare, cu minute si picioruse dragalas rahitice, tot asa, izmanute trei sferturi, zburliti punk, inspaimintatori prin mutenie: walkmanurile din urechiuse par conexiuni la o alta galaxie. Scumpii de ei! Fenomenul ia proportii nebanuite. Tramvaie pline cu palariosi ofiliti de ambe sexe, stiind exact cind urmeaza o noua biserica: brusc, intreg vehiculul pe sine isi face cruce si-si misca buzele. Dincoace, pe trotuar, in dreptul bisericii, el si ea, in amoc demonstrativ, se opresc, isi dezlipesc o clipa buzele si isi f