Sa ne intelegem, de la bun inceput: nu e vorba de balcoane gen "Al Bundy", ci de acele colivii de beton agatate pe monstri numiti blocuri de locuinte. Nu ma intrebati la care balcoane ma refer. In orice cartier ele sunt la fel. Din aceste colivii atarna haine puse la uscat, covorul ce mai picura de spalatul chiniut in vana sau de cel clandestin, efectuat in secret pe la vreo valtoare de la tara… Cate o floare sustrasa din ghivecele puse anii trecuti pe stalpii de iluminat public din oras, jeansii ce trebuie neaparat sa se uste pana maine… Papucii spalati in masina automata, stau cuminti rezemati de geam si se lafaie in soare alaturi de lenjeria de pat scoasa de dimineata si din motive necunoscute, ramasa pe afara. Flutura in vant agatata de un carlig, in exterior, ca sa stea la soare, o camasa. Un bunic, uitat pe balcon, motaie cu ziarul in mana. O gospodina scutura pe "sustache" o carpa de praf in timp ce trage din coada ochiului la vecinii care si-au luat o lada frigorifica noua…(de unde le-o fi ajungand banii astora?). Tot mai multe balcoane au geamuri termopan, strict inchise sau lasand la vedere o teava oribila ce iarna scuipa fum inecacios la vecinul de deasupra. Balconul de la patru, de unde sistematic se scutura de la fata de masa la covoare, tot ce poate acumula praf, chiar si sacii de faina, de la distanta urla de prost gust. Cea mai mare traznaie mi s-a parut o roata de car agatata de tavanul coliviei, la etajul cinci! Va puteti imagina? O roata de car! Daca pica de acolo?! Ce ma mira, ca doar in anii trecuti, intr-un cartier, candva cartierul rozelor, cartier ce avea (mai are?) nume de poet, caii stateau in camere… Lazile de plastic pline cu pamant cumparat la kilogram de la supermarket, puse pe pervazul subtire pot deveni oricand o bomba cu efect intarziat la cea mai mica adiere de vant, dar o roata de car?? Ca sa nu exagerez, e ancorata roata, nu z