Calin Popescu Tariceanu isi va incheia probabil cariera politica odata cu mandatul de premier, fiindca prioritatea sa nu pare sa fie nici interesul national, nici consolidarea partidului care l-a propulsat in fotoliul de sef al guvernului. Calin Popescu Tariceanu a refuzat pina acum toate solutiile prin care ar fi putut demonstra ca este un politician cu viziune: a ratat posibilitatea de a fi un premier cu o majoritate solida in vara anului 2005, cind s-a razgindit in privinta anticipatelor; a ratat posibilitatea de a fi un premier independent de interesele prietenilor cu afaceri mari in mai 2005, cind i-a telefonat procurorului general sa se intereseze de soarta liberalului Dinu Patriciu, retinut sub mai multe capete de acuzare; a ratat stabilitatea politica in aprilie 2007, cind a eliminat din guvern Partidul Democrat; a ratat dezvoltarea Partidului National Liberal prin excluderea liderilor care au realizat unificarea liberala.

Calin Popescu Tariceanu s-a aliat fara nici un fel de retineri cu extremistii lui Vadim Tudor, cu social-democratii lui Mircea Geoana si cu partidul de buzunar al lui Dan Voiculescu in speranta ca poate scapa de Traian Basescu si de criticile dure ale presedintelui. Primul efect al acestei asocieri este scaderea drastica a liberalilor in sondajele de opinie. Calin Popescu Tariceanu face insa abstractie de aceasta scadere si prefera sa sacrifice in continuare partidul pentru a-si pastra functia. De aceea, in loc sa incerce o refacere a imaginii intrind in opozitie, se incapatineaza sa pastreze guvernarea, stiind ca in acest fel va fi permanent la cheremul PSD, stiind ca liberalii vor fi nevoiti sa faca mereu combinatii mai mult sau mai putin oficiale cu social-democratii, stiind ca in final cabinetul Tariceanu va fi obligat de imprejurari sa guverneze cu un program preponderent social-democrat.

Pe Calin Popescu Tar