Modul cum se vând vedetele din România este asemănător cu site-urile de Internet ale vedetelor: unele mai de Doamne-ajută, altele jalnice. Uneori, e clar că vedeta e cuprinsă de demonul web Modul cum se vând vedetele din România este asemănător cu site-urile de Internet ale vedetelor: unele mai de Doamne-ajută, altele jalnice. Uneori, e clar că vedeta e cuprinsă de demonul web designului şi îşi bagă singură ghearele în taste şi mouse, ceea ce nu-i prea aduce servicii, dacă nu cumva nu e vorba de un om foarte priceput într-ale internetului. Mai urâte sau mai frumoase, paginile vizitate au fost actualizate în urmă cu câteva luni, ceea ce arată ca vedeta sau fanii ei au accese sporadice de hărnicie virtuală. Pe internet, se ştie, prezenţa susţinută e o condiţie nu suficientă, dar necesară pentru a-ţi găsi un public. Dar, probabil, MySpace-ul nu se numără printre priorităţile niciunui impresar, producător sau om de PR al unei celebrităţi autohtone, dacă nu punem la socoteală unii dintre politicieni. E remarcabil că, în asemenea condiţii, publicul unora dintre site-urile MySpace depăşeşte 10.000 de persoane. E o cincime din traficul zilnic al unui site de informaţie de Top 10, dar e totuşi de câteva ori mai mult decât numărul de copii vândute dintr-un album de relativ succes. De altfel, artiştii cunoscuţi care doresc să folosească MySpace ca unealtă de marketing ar trebui să caute un public diferit de cel pe care li-l oferă propria prestaţie şi media clasică. O pagină a Andreei Marin în engleză, de pildă, nu funcţionează, fiindcă fanii din spaţiul anglo-saxon ai Zânei Surprizelor nu interesează pe nimeni, poate mai puţin pe Andreea însăşi. Sau pe autorul paginii trecute în revistă, care nu e neapărat "regizoarea, coproducătoarea şi ziarista". Goran Bregovici spunea, la un moment dat, că succesul lui şi al altor artişti de muzică exotică din punctul de vedere al Vestului