Vreme de mai mult de trei decenii, Dumitru Popescu, poreclit in epocă "Popescu-Dumnezeu", a fost in apropierea lui Ceauşescu, personaj mai diabolizat in istoria naţională decăt legendarul Dracula. Retras din viaţa publică, după "procesul CPEx", Dumitru Popescu este o arhivă vie.
Vreme de mai mult de trei decenii, Dumitru Popescu, poreclit in epocă "Popescu-Dumnezeu", a fost in apropierea lui Ceauşescu, personaj mai diabolizat in istoria naţională decăt legendarul Dracula. Retras din viaţa publică, după "procesul CPEx", Dumitru Popescu este o arhivă vie privind mecanismele şi instituţiile propagandei şi culturii din trecutul regim.â Jurnalul Naţional: Cănd l-aţi cunoscut, domnule Dumitru Popescu, pe Ceauşescu?
Dumitru Popescu: Vizual, ca toată lumea, prin 1953, cănd i-a fost expus portretul in galeria bonzilor politici ai momentului. In carne şi oase, in vara lui 1956 şi... direct, in cabinetul său de lucru de la Comitetul Central. â El vă chemase?
El m-a chemat! â De unde vă ştia, cine vă recomandase?...
Nu mă cunoştea! Se pregătea congresul Uniunii Tineretului Comunist din 1956. Urma să se primenească şi cadrele organizaţiei, inclusiv la Scinteia Tineretului, organul de presă al UTC-ului. Mi-a propus să fiu redactorul-şef al ziarului.
Viziunea puteriiâ Lui Ceauşescu, care era - incă tănăr pe-atunci - secretar cu organizatoricul, probabil că-i făcuserăţi o impresie foarte bună. V-a arătat vreo simpatie, era genul de om care şi-o manifesta?
Nu prea!
â Şi atunci cum reuşea să obţină devotament?
Devotamentul celor din generaţia mea, antrenaţi in palierele inalte ale politicii, s-a datorat nu unui mod special de a se comporta, ci strategiei sale naţionale, pe care, la timpul său, am imbrăţişat-o. â Vreţi să spuneţi că in relaţiile directe "nu avea lipici", ca să zic aşa?
C
