Se intampla in Romania.
De fapt nimic nu se schimbase din aprilie, de la investitura noului guvern. Traian Basescu era inapoi la Cotroceni, cu aceeasi agenda de constructie zero si razboi politic la maxim cu care plecase la 19 aprilie. Tariceanu era pe mai departe seful guvernului, cu acelasi partener onorabil si loial UDMR, si cu acelasi program pe care primise in Parlament 302 voturi pentru si 27 contra la 3 aprilie. Romania era tara membra a Uniunii Europene, in al cincilea an de crestere economica in jur de 7%, iar romanii isi cautau slujbe mai bine platite, credite mai avantajoase, case noi, scoli si gradinite (atentie, Adomnitei!) pentru copii.
Cannes e nimic. Scenariile ultimei saptamani la Bucuresti
Cu toate acestea, saptamana trecuta a fost una a febrei politice. Singurul element de consens a fost, paradoxal, semi-motiunea de cenzura a PD. Semi, pentru ca ii lipseau ceva semnaturi si mai ales ii lipsea cea mai mare parte a continutului. Sau cel putin asa am crezut atunci cand am primit-o; initiatorii insista insa ca cele cateva pagini scrise rar sunt chiar motiunea... Motiune care a strans, spuneam, consensul clasei politice: toti stiau ca nu va fi votata.
In schimb, au inceput sa circule zvonuri din toate directiile. PSD va depune o alta motiune de cenzura. Guvern Theodor Blaga, sau Monica Stolojan, sau in cel mai rau caz Vasile Macovei. Sau poate guvern Ion Tiriac neintrebat, dupa modelul "sunam la usa si fugim, sa vedem de dupa colt cine deschide".
Sigur, astea nu erau de crezut. Dar erau de discutat, ca sa poti intoarce privirile dinspre treburile serioase. Treburi care se cloceau la Cotroceni, si se livrau baietilor obositi de atata opozitie. Pana la urma, dragi pesedisti ticalositi, de ce sa ramana Tariceanu premier minoritar, cand putem sa il rasturnam impreuna si sa nominalizez un premier la fel de minoritar, dar de-
