Circul este un loc in care animalele pot vedea oameni care se comporta prosteste. (Ambrose Bierce) Probabil ca lumea noastra, cea pe care o putem vedea si simti, este ca un fel de circ. Bineinteles, animalele nu sunt numai cele necuvantatoare, ci, de cele mai multe ori suntem noi, cei care ne mandrim cu inteligenta si cu capacitatea de a comunica, de a vorbi si de a fi rationali. Gresit! Vedem in jurul nostru caini parasiti de stapani sau nascuti pe aleile parcurilor, vedem ganganii si fel de fel de alte oratanii de care ne temem insa, din cate observ eu, ar trebui sa ne temem de animalele care se plimba alaturi de noi pe strada. Din nefericire, am ajuns sa nu mai putem avea incredere in nimeni si in nimic. Am ajuns sa fim suspiciosi la orice pala de vant, sa ne simtim amenintati la orice tresarire, sa fim mereu in garda. Pericolul il putem vedea oriunde. Oare sa fie reactia asta doar un rezultat al dezvoltarii intr-un fel sau altul al maniei persecutiei, data de parcursul nu tocmai armonios al societatii post-decembriste, sau este doar trezirea din reveria inocentei si intelegerea starii de fapt? Inca incerc sa-mi dau si eu seama. Un exemplu... in urma cu cateva zile, stateam cu masina la semafor, pe una dintre arterele mari ale orasului, insa intr-o zona nu tocmai centrala. S-au apropiat de mine niste copilasi, care nu au mai mult de zece ani si care fac parte, cu siguranta, dintr-o anumita etnie conlocuitoare. Mi-au cerut ceva banuti, pe un ton mai mult rastit decat rugator, insa, ochii lor nu erau atintiti asupra mea, ci asupra gentii mele, aflata pe bancheta din spate. De teama, am blocat usa. Si subliniez senzatia de teama, pentru ca atunci cand a vazut ce fac, micutul a inceput sa vorbeasca mai tare, sa se apuce cu manutele murdare de geamul meu... Gandind la patanie, si fara a fi vreo fricoasa sau vreo pretioasa, ba chiar dimpotriva, am incercat sa-mi ex