Un obicei barbar este tot mai raspandit, in ultima vreme, la inmormantarea celebritatilor: aplauzele in preajma sicriului, ba chiar si a gropii. Acum cateva saptamani, a "beneficiat" de acest ciudat tratament Octavian Paler. Saptamana trecuta s-a prapadit minunatul actor Adrian Pintea, un suflet sensibil de poet, un mare actor. A avut si el parte de aplauze, chiar la coborarea sicriului in groapa deschisa care-l astepta.
Pesemne ca aceia care aplauda in asemenea ocazii sunt oameni pentru care traditia linistii in fata unui mormant deschis nu exista, pentru ca nu exista, pentru ei, nici un fel de traditie. Banuiesc sensul acestei barbarii in cazul unui actor, care a fost toata viata aplaudat, uneori la scena deschisa. Dar toti acesti dezradacinati ar trebui sa stie ca una este iesirea din scena, reversibila, pe care o aplauzi la teatru intr-o seara si cu totul, dar cu totul alta, iesirea de pe scena vietii, un moment de un adanc tragism pentru intreaga umanitate, chiar daca aceasta are alta treaba decat sa observe de fiecare data ce i se intampla.
In general, la slujbele bisericesti aplauzele sunt interzise in mod tacit, chiar daca este vorba despre evenimente fericite, cum ar fi, in principiu, nuntile si botezurile. Dar, ma rog, in aceste cazuri ai mai putea inchide ochii la un gest scapat din ritual, ba unii preoti mai si fac, ei insisi, cate-o gluma tandra la adresa fericitilor. Ritualul plecarii omului de pe aceasta lume pe lumea cealalta este, insa, cu totul altceva, are o incarcatura care nu suporta descarcarea emotionala ieftina pe care o presupun aplauzele. Ca sa nu mai spun ca acestea din urma au, la teatru sau aiurea, si sensul unei manifestari zgomotoase, pe care cel aplaudat o percepe ca pe o aprobare pentru felul cum si-a jucat rolul si un indemn la repetare, fie si in fata altor spectatori. Or, aici, pe marginea gropii, gestul este grotesc si