- Diverse - nr. 113 / 13 Iunie, 2007 Proza generatiei '70 a incercat si a reusit in parte, sa scape de complexe, fata de "stralucita perioada interbelica" (dupa cum afirma scriitorul Mihai Sin). Prin autorii ei reprezentativi, a mai reusit sa se delimiteze de formule hibride, sa construiasca personaje si situatii deseori memorabile, sa sfideze pulsiunile inchizitoriale ale cenzurii asumandu-si riscuri, si, mai ales, sa readuca in discutie prin scriituri cursive, inteligente, curajoase, moralitatea, constiinta auctoriala si ideea de opera literara. - Mihai Sin, din 1996, cand ai publicat volumul al II-lea al romanului tau "Quo vadis, Domine?", ai tacut editorial. Din ce motive? - Motivele sunt mai multe, destul de incalcite, si ar iesi o poveste lunga si urata. Incerc sa-ti raspund "telegrafic": vol. I din "Quo vadis, Domine?" a aparut la "Humanitas", in 1993. I-am dus manuscrisul lui Gabriel Liiceanu (pe care l-am cunoscut doar cu acea ocazie) cu toata increderea, dar la putina vreme, cand romanul se vindea "ca painea calda", editorul "s-a intors" si aveam sa cunosc situatii incredibile. Pretextand ca nu se vinde, Liiceanu a refuzat sa publice si volumul al II-lea, asa ca am fost nevoit, dupa esuate tentative pe la cateva edituri mai "procopsite", sa-l public la o editura mica, abia infiintata. Au urmat atacuri murdare la adresa primului volum, cu "foc incrucisat", reactiile mele polemice fiind anihilate cantitativ si "tehnic", iar interpretarile "critice" au fost dintre cele mai bizare si mai stupide. "Tacerea" mea a fost determinata si de alte motive, fiindca "exilul", fie el si unul interior, de obicei nu ti-l alegi, ci iti este impus. Totusi, in 2003 am reusit sa public un eseu, "Marea miza", la mica editura a Universitatii la care lucrez. Aceasta carte a aparut in impresionantul tiraj de 100 de exemplare, fiindca doar pentru atatea a ajuns suma cu care am f