Ministrul roman de externe, Adrian Cioroianu, se afla de ieri la Washington, in prima vizita cu adevarat importanta de la preluarea mandatului. Marturisesc ca am emotii. In pofida atitudinilor ambigue ale actualului Guvern, care isi imagineaza in mod bizar ca poate inscrie puncte electorale torpiland angajamentele de politica externa precum cel din Irak, relatia cu Statele Unite ramane de cea mai mare importanta pentru Romania. Din acest motiv, in raporturile cu Washingtonul nu incap neclaritati, balbaieli sau pasi gresiti.
Ministrul nostru va avea o intrevedere cu secretarul de stat Condoleezza Rice, cu consilierul Casei Albe pe probleme de Securitate, Stephen Hadley, cu adjunctul secretarului apararii, Gordon England, cu congresmani importanti si influenti. O agenda bogata, pe care figureaza nume grele. Bine. Domnul Cioroianu va avea numeroase prilejuri sa le explice partenerilor nostri americani de ce este domnia sa singurul ministru de Externe din tarile membre NATO care s-a opus retragerii trupelor ruse din Transnistria cand toti ceilalti membri ai aliantei au hotarat sa nu ratifice Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa (CFE) tocmai pentru ca Moscova nu si-a respectat angajamentele luate la Istanbul in 1999 de a se retrage din Moldova si Georgia. si poate sa mai explice si de ce colegul domniei sale de la Aparare, domnul Melescanu, vrea sa invite aceleasi trupe ruse la manevre pe teritoriul Romaniei. Nu spunem ca o relatie matura si dezinhibata cu Rusia nu ne-ar fi utila – am putea lua aici exemplul vecinilor nostri bulgari –, dar de la distanta transatlantica s-ar putea vedea ca, prin doi dintre actorii sai esentiali in politica externa si de securitate, Guvernul Romaniei nu ii vrea pe rusi afara din Transnistria, dar ii vrea, in schimb, in Romania.
Crede cineva ca n-are a face Rusia aici? Sa nu ne facem iluzii! Unul din principalele subiec
