La inceputul anilor ‘80, isi aminteste fostul colonel KGB Gordievski in memoriile sale, Iuri Andropov, mai-marele politiei politice sovietice, inainte de a deveni pentru scurt timp secretarul general al PCUS, a cerut o analiza detaliata a situatiei din Romania. Lui Gordievski i s-a explicat si ratiunea acestui interes special. Romania devenise, in viziunea Kremlinului, un caz critic de stat comunist in stare de implozie. Cultul personalitatii, indepartarea de dogmele Moscovei si apropierea de exceptia chineza si ideile ciuce nord-coreene, mizeria materiala si morala a populatiei creau spectrul unei prabusiri iminente a regimului de la Bucuresti. Angoasa sovieticilor – foarte putin impartasita la noi – era ca Romania se va indrepta, dupa un astfel de esec, in tabara capitalista occidentala.
Colonelul Gordievski, inainte de a fi arestat ca spion englez de KGB, sub Gorbaciov, si apoi extras in mod miraculos de britanici din castelul unde era anchetat, in Urali, intocmeste, asadar, un raport de sute de pagini in care, printre altele, recomanda reactivarea agentilor mai vechi si mai noi ai Moscovei din Romania. Urma ca ei sa pregateasca o succesiune de coloratura sovietica, in urma unei revolte populare sau a unui complot anti-Ceausescu dirijat de sovietici. Rusii s-au inselat doar pe jumatate. Opozitia impotriva regimului Ceausescu, oricat de reala, nu avea resursele poloneze de coagulare, iar controlul Securitatii era eficient. Nici Occidentul nu era pregatit, la inceputul anilor ‘80, sa incurajeze transformarea unui stat comunist falit de dimensiunile Romaniei intr-unul occidental.
In schimb, se pare ca recomandarea colonelului Gordievski privind activarea retelelor KGB din Romania a reusit. Pana in 1989, cand Moscova insasi incuraja si tolera transformari revolutionare in blocul comunist, aceste retele au fost timide. In timpul revolutiei, ele au jucat un ro
