Aurul din Carpati a starnit razboaie, a induplecat zei, a inscaunat regi si a purtat blesteme: aurul a scris intotdeauna istorie. Dar dincolo de legende si pasiuni, oamenii de stiinta ne legitimeaza sau ne spulbera povestile cu comori, prin analize sofisticate ce dau, totusi, aurului romanesc, locul meritat in istorie.

Metalul zeilor

E stralucitor, are culoarea soarelui, se gaseste in natura, e usor de prelucrat si nu se oxideaza. Aurul a atras atentia foarte de timpuriu: este primul metal pe care oamenii l-au prelucrat. Singurul metal nativ, usor de cules din rauri, si cel mai maleabil cu putinta: dintr-un graunte de un gram de aur se poate obtine o foita de un metru patrat! In antichitate, era metalul cel mai valoros, inzestrat cu puteri magice, care conferea posesorului putere si prestigiu, iar in unele culturi, chiar intelepciune, iluminare, nemurire. In Evul Mediu, alchimistii au cautat sa obtina aur din plumb, dar incercarile lor aveau si o dimensiune spirituala: plumbul reprezinta materia si intunericul, aurul este spiritul, lumina, soarele. S-a considerat dintotdeauna ca aurul este un metal protejat de zei, iar profanarea mormintelor, a templelor ori a tezaurelor ascunse in pamant si adesea inchinate zeilor a atras blesteme cumplite. S-au tesut legende, povesti si superstitii legate de aur. Oamenii au fost fascinati, dar s-au si temut de puterea aurului. Dar chiar si astazi, cand aurul s-a banalizat si pare sa-si fi pierdut tainele si magia, iar noi am ajuns sa il consumam in alimente sub forma aditivului alimentar E175, traditia populara continua sa ne avertizeze asupra blestemului comorilor si a puterii metalului galben. De cealalta parte a povestii, oamenii de stiinta, asemenea alchimistilor, obtin astazi aur: aur sintetic, produs in reactoare nucleare prin iradierea mercurului. Desigur, fara implicatiile spirituale ale procedeelor m