Printr-o neintelegere, partidelor noastre li se reproseaza uneori ca nu sunt democratice. Printr-o alta neintelegere, se considera alteori ca e normal ca un partid sa fie condus la modul dictatorial.
De fapt sunt doua extreme; orice partid, in orice sistem politic democratic, are un scop privat si partizan - castigarea si mentinerea puterii, conjugat cu un scop public si politic - punerea in practica a unui program politic. Si democratia si dictatura in partid pot pune in primejdie scopurile sale.
Alternativa este disciplina de partid, respectarea regulilor necesare organizatiei pentru atingerea scopurilor care ii reunesc pe membri sai.
Mesajele pe care le transmit public reprezentantii partidului, in aceasta calitate, sunt o parte importanta a functionarii unei formatiuni politice. In consecinta ele sunt incluse pe deplin in domeniul chestiunilor acoperite de disciplina de partid.
Daca fiecare persoana din partid ar avea libertatea - ca orice cetatean intr-o democratie - de-a spune ce vrea despre proiectele si viata interna a partidului, atunci acesta nu doar ca acesta ar risca sa piarda increderea alegatorilor (sursa puterii) dar ar risca si sa devina incoerent in interior, incapabil sa stabileasca si sa puna in
practica un program politic chiar daca ar fi la putere. Mesajele unui partid trebuie sa fie, daca nu unitare, macar coerente intre ele, si in avantajul partidului ca intreg. Nu in avantajul unei factiuni. Si nici urmarind strict interesul unui om sau grup de la conducere - ca intr-o dictatura.
Acestea fiind spuse, decizia luata de Biroul Permanent al PSD, impunerea unei “discipline comuncationale” in interiorul unui partid nu este neaparat ceva exceptional sau deplasat. Este doar adoptarea unei practici interne normale. In principiu. In aplicarea principiului de catre conducerea PSD exista ins