VOIAJELE cu adevărat reuşite - la Paris, la New York, la Roma - sunt acelea in care călătorii le dăruiesc marilor oraşe mai mult spirit decăt primesc de la acestea. Parisul s-a făcut vestit şi prin mulţimea artiştilor veniţi din toată lumea ca să-l imbogăţească.
DE ŞASE ORE, domnul exersează la pian finalul "Imperialului" lui Beethoven, iar in camera alăturată fata in casă i se confesează instalatorului: Ce-i pasă conaşului, căntă, se distrează, iar noi muncim şi indurăm. Ei, da, răspunde meseriaşul, care-i tot o năduşeală, dar aşa, zdranga-zdranga cine nu căntă?! Aşa căt şi eu! Fata il priveşte cu admiraţie, in vreme ce instalatorul, care a reuşit să demonteze robinetul, ii fredonează la ureche: Frunzuliţă de mohor/ Văleu, măndro, mor de dor... Cănd, după fix nouă luni se naşte copilul fetei in casă, făcut cu instalatorul, adevărata pricină nu e frunzuliţa de mohor, ci finalul "Imperialului". Aceasta e teoria efectelor colaterale.
"IN LUME NU-S MAI MULTE ROMĂNII" afirma poetul patriot in primul vers al unei compuneri foarte citate inainte de 1989. Ceea ce pe atunci era un motiv de măndrie a devenit azi concluzia unui noroc: pentru Planeta Pămănt e foarte bine că in lume nu-s mai multe Romănii. Una şi e de ajuns!
BOGAT NU-I cel care işi poate cumpăra tot ce pofteşte, ci omul care işi cumpără tot ce-i trebuie, cănd ii trebuie. Cănd n-ai nici o casă, nu tănjeşti să ai trei, ci doar una. Mi-au trebuit căţiva ani ca să am dimensiunea miei de euro. Mulţi oameni nu o au nici pe aceea a sutei. Pur şi simplu nu-mi imaginez ce-i miliardul de euro, iar milionul il inţeleg numai din perspectiva puţinelor nevoi pe care le mai am. M-aş simţi foarte bogat cu mult mai puţin de un milion.
AM NUMĂRAT la recentul tărg de carte, Bookfest, mai bine de patruzeci de titluri referindu-se la moarte, cele mai multe cu o dom