"Modelul BBC este mult prea avansat pentru noi şi nu ne putem raporta la el" - au sugerat sau chiar au afirmat răspicat jurnaliştii din audiovizual prezenţi la dezbaterea "Omul din spatele ratingului", organizată lunea trecută de CNA, în cadrul unui proiect PHARE administrat de Internews Europe, în parteneriat cu ORTT - corespondentul CNA-ului din Ungaria -, cu Centrul pentru Jurnalism Independent şi cu Agenţia de Monitorizare a Presei din România. La această întîlnire, a fost prezent şi Owen Bennett Jones, care, printre altele, a lucrat multă vreme pentru BBC World Service.

Într-adevăr, modelul BBC este mult prea departe de noi. În timp ce noi avem emisiuni partizane pe faţă, la televiziunea publică engleză echilibrul editorial este o lege bătută în cuie (să acorzi spaţiu 50%-50% părţilor aflate într-un conflict); ba, mai mult - după cum afirma Owen Bennett Jones - atunci cînd una dintre părţi are, să zicem, interese economice, trebuie apelat la reglajul fin al acestei proporţii. În timp ce la noi încă mai apar la emisiunile de ştiri imagini cu sînge şi cu trupuri sfîrtecate, cei de la BBC nici măcar nu mai filmează locul unei catastrofe sau al unui atentat. În cazul unui bombardament, de exemplu, singurul lucru pe care-l fac este să dea imagini de la distanţă, eventual de pe o colină. Desigur, există voci care susţin că astfel se pierde dimensiunea umană a tragediei - dar iarăşi intrăm în fineţuri. La noi nu se pune problema prezentării unor atentate sau catastrofe care marchează istoria omenirii şi ţin deci de interesul public, telespectatorul este "hrănit" cu sînge, provenit din crime pasionale, din bătăile de la cîrciuma din sat sau din accidentele rutiere.

"Am întrebat redactorul-şef al unui cotidian de mare tiraj cum face să crească tirajul ziarului, iar el mi-a spus că, pe măsură ce scade calitatea jurnalistică a ziarului, creşte şi tirajul",