Catalin Mihuleac Am placerea sa va prezint un savuros pamflet al lui Tudor Octavian. Intitulat Goguticu si pornind de la observatia ca "limba romana e, probabil, singura limba din lume care diminutiveaza diminutivele", autorul se opreste la un caz concret. Cel al lui Goguticu, diminutivul lui Gogu, care Gogu e si el un diminutiv, al lui Grigore.

Dar diminutivul nu e, pentru roman, un simplu si inofensiv alint, cum dicteaza aparentele, ci "e filozofie a vietii, program politic, directie in afaceri, destin". Diminutivul e totul. Fara diminutive asupra sa, un roman nu e un roman intreg.

In consecinta, ceea ce urmeaza e o betie de diminutive, pentru ca cititorul sa poata intelege la perfectie linia dupa care Goguticu isi conduce exemplara sa existenta. Astfel, el detine "o casuta cu curticica", dar si "o slujbulita bunisoara, o lefsoara", ceea ce-i permite sa se bucure de toate placerile vietii, mai concret de "o fripturica, o berica, o tigarusa, o puicuta."

Nimic din ceea ce-i omenesc nu-i ramane strain lui Goguticu, intrucat, nu-i asa, "o vietisoara are omul si o cruciulita la capatai". Asa se face ca, in afara nevestei, el se poate lauda si c-o "iubitica, o fatuta cu un fundulet si niste tatisoare sa-ti lingi buzele."

Fiecare nou diminutiv ii apare cititorului ca o borna de kilometraj spre punctul terminus al unui trai fericitel, incheiat cu siguranta apoteotic, printr-un canceras, un atacut cerebral sau un infarctel.

Fericirea ca diminutiv, asa s-ar mai putea intitula pamfletul, bun de inclus in orice manual de jurnalism, al lui Tudor Octavian.

Tudor Octavian. Un autor care n-a ingaduit ca pamfletul romanesc de dupa 1990 sa cada in derizoriu. Un autor care n-a fost de acord ca pamfletul romanesc sa fie diminutivat. Un autor care nu a scris si nu va scrie "pamfletele".

Multumita lui Tudor Octavian nimeni nu va v