In domnul C. incăpeau doi oameni, unul treaz şi altul beat. Pe cel beat il moştenise de la taică-său. Treaz, domnul C. era grav, tăcut, amabil şi modest. Beat, se dădea mare, vorbea tot timpul şi se lăuda cu ce-o să facă şi o să dreagă. Nu-ţi dădeai niciodată seama cănd se imbăta. Ca toţi alcoolicii, avea nevoie doar de o inghiţitură, ca să se mute dintr-un om in celălalt.

In domnul C. incăpeau doi oameni, unul treaz şi altul beat. Pe cel beat il moştenise de la taică-său. Treaz, domnul C. era grav, tăcut, amabil şi modest. Beat, se dădea mare, vorbea tot timpul şi se lăuda cu ce-o să facă şi o să dreagă. Nu-ţi dădeai niciodată seama cănd se imbăta. Ca toţi alcoolicii, avea nevoie doar de o inghiţitură, ca să se mute dintr-un om in celălalt. Ca şi cum ar fi avut un buton. Apăsa pe buton şi, brusc, omul cel tăcut incepea să turuie şi să spună tămpenii. Apăsa din nou pe buton şi dormea buştean două zile. Cănd se dezmeticea, se uita la oameni incruntat, aprindea o ţigară şi rămănea meditativ multă vreme. Puteai să crezi că pozează pentru un monument al inţelepciunii. Dacă il intrebai "La ce te găndeşti?", te fixa lung, işi frămănta buzele, fruntea i se umplea de cute, ca la cugetătorii aflaţi in faţa unei decizii foarte importante, şi răspundea "La nimic". Domnul C. spunea adevărul: nimic insemnănd că beţivul din el il dădea repede deoparte pe cel treaz, pe cănd acestuia, treazului, ii trebuia căteva ceasuri bune ca să-i ia locul beţivului. Operaţia nu cerea minte, ci doar o sforţare a cărnii şi a organelor interne. După ce au fost executaţi Ceauşeştii, domnul C. a fost beat căteva săptămăni, parcă ar fi sărbătorit sfărşitul prohibiţiei, iar din inlăuntrul său s-a născut incă un om, al treilea. Acesta nu era nici beat, dar nici treaz şi se grăbea să mărturisească lucruri pe care nu i le cerea nimeni. Bunăoară, că turnase pe toată lumea la Securitate