Daca maine ar veni sfarsitul lumii, daca la orizont ar aparea nu un nor, o tornada sau un uragan, ci calaretii apocalipsei, Traian Basescu si Calin Popescu-Tariceanu ar continua sa se certe, sperand in acumularea de capital electoral. Ajunsi in iad, dupa Marea Judecata, ei nu s-ar osteni sa oblojeasca din vorbe ostile de osanditi ai Domnului. Cand esti obsedat de ceva si mai ales de cineva, apocalipsa devine un eveniment minor. Important este ceea ce se poate face cu ea, cum poate fi instrumentata politic si discursiv.
In urma cu mai multi ani, o publicatie franceza dadea vina pe presedintele de atunci, Jacques Chirac, pentru ploaia din ziua precedenta. Asa faceau, in vechime, si egiptenii, cand il acuzau pe faraon de invazia lacustelor. Acest tip de explicatie, prin care se incearca stabilirea unei cauze de ordin moral pornind de la un efect de ordin natural, ar putea sa fie totusi considerata in viitor o judecata perfect onesta. Prevad ca, nu peste mult timp, in campaniile electorale vom auzi sloganuri luate din buletinul meteorologic: "Basescu, omul care aduce ploaia", "Tariceanu, fiul secetei". PD va promite o scadere a temperaturii cu 3 grade Celsius in mediul urban, iar PSD, ca partid social-democrat, va subventiona aerul conditionat la sate. Asemenea aberatii electorale vor fi sustinute cel mai probabil de o retorica stiintifica foarte complexa, in care politicienii vor deveni neintrecuti. Vor fi inventate aparate tehnologice liberale si social-democrate, iar institutele de cercetare vor fi finantate nu de catre Ministerul Educatiei, ci de oligarhi.
Deocamdata insa, ceea ce vedem este actiunea reflexa a presedintelui ori de cate ori apare o problema cu miza nationala si electorala. Problema ca atare nu conteaza. Tot una este, pentru Basescu, daca ploua sau daca este seceta: Tariceanu sa fie vinovat. Mai este putin si, pentru inundatiile din ult
