Este un băieţel de la ţară, care suferă de autism sever. Mama lui, o femeie cu puţină carte, dar cu mult suflet, nu l-a legat pe Eusebiu şi nici nu l-a inchis intr-un ţarc, aşa cum fac părinţii copiilor care apar la televizor.
Este un băieţel de la ţară, care suferă de autism sever. Mama lui, o femeie cu puţină carte, dar cu mult suflet, nu l-a legat pe Eusebiu şi nici nu l-a inchis intr-un ţarc, aşa cum fac părinţii copiilor care apar la televizor.
Mama lui Eusebiu trimite scrisori celor care crede ea că o pot ajuta, bate drumurile spitalelor cu copilul in braţe, speră şi se luptă pentru el. Eusebiu nu e subiect de ştire. Iar lupta unei femei necăjite de la ţară cu indolenţa unui sistem in care viaţa copiilor nu contează e o banalitate trecută sub tăcere.
FĂRĂ TV. La 4 ani, băieţii inventează poveşti cu Scooby Doo şi colecţionează figurine cu Shrek. Cum e viaţa lui Eusebiu? Actele medicale sunt crămpeie din jurnalul lui. Martie 2006, bilet de ieşire din spital: "In cabinet, copilul se află intr-o continuă mişcare (fără finalitate), alegăndu-se obiecte, jucării, nu este capabil să le folosească in mod adecvat. Cănd vrea ceva anume, se foloseşte de măna mamei. Prezintă stereotipii motorii. Mama relatează că din mică copilărie a stat in faţa tv şi, in prezent, copilul este fascinat de reclame (atunci cănd le aude se precipită in faţa tv pentru a le auzi). Absenţa deprinderilor de viaţă zilnică. Limbaj absent (nu pronunţă decăt «mama», «baba»)". Eusebiu este unul dintre puţinii copii din Romănia pentru care un medic a recomandat, pe un act oficial, "interzicerea totală a tv". Â
"VINE MOŞUL". La 4 ani, băieţii se uită la "Winnie Pooh" şi străng surprize cu "Spiderman". Eusebiu "manifestă sensibilitate la plănsul copiilor, indepărtăndu-se de aceştia, ţipănd foarte tare" (din evaluarea psihologică iniţia
