Mihai Cantuniari, "Barbatul cu cele trei morti ale sale", Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Memorii/jurnale/convorbiri", 388 pag.
Mihai Cantuniari e in primul rand un rafinat poet, cu sase volume publicate intre 1977 si 1984, dublat de un exceptional traducator de literatura spaniola si franceza. Lui ii datoram, intre altele, bucuria de a fi putut citi in romaneste opt dintre cartile lui Mario Vargas Llosa, captivantele romane ale lui Arturo Perez-Reverte, precum si intoarcerea simbolica acasa, prin versiuni in limba lor materna, a unor mari exilati precum Vintila Horia si Alexandru Cioranescu. Lista traducerilor impecabile, cu o cunoastere desavarsita a ambelor limbi si talent afin, numara pana azi 21 de carti. Insumate, sunt mii si mii de pagini in care au capatat materialitatea hartiei tiparite si durata nelimitata in biblioteci trei decenii din existenta lui Mihai Cantuniari. E ceva! Din 1983, o boala insidioasa l-a silit pe scriitor la recluziune, lasandu-i ca singura posibilitate de a-si intretine familia cu doi copii - traducerile. E o munca - am mai spus-o aici - dificila, de creatie, anonima (fiindca cititorul ignora cine i-a intermediat lectura) si, pe deasupra, prost platita fata de consumul intelectual implicat. Claustrat intr-un apartament de bloc muncitoresc, stresat de necazurile ce nu-i ocolesc familia, umilit de lipsuri, dezamagit si revoltat de ceea ce se petrece pe plan politic si social, Mihai Cantuniari si-a gasit o salvare in scris. Incepand din 2001, de la 55 de ani, a tinut un fel de jurnal-confesiune, cu scopul de a da seama "de o viata in timp, asa cum a fost si este ea, fara complezente, fara scuze puerile si mai ales fara autocompatimiri". Barbatul cu cele trei morti ale sale e o carte speciala: nonfictiva si de literatura in acelasi timp, sincera si cizelata stilistic uneori pana la bijuterie de un scriitor c
