"Apropierea alegerilor de tot felul si fragilitatea iesita din comun a guvernului compromit practic sansa continuarii unei reforme de care avem oricum mare nevoie si exacerbeaza riscul derapajelor populiste. Toate acestea se pot traduce prin cresterea necontrolata a deficitului public - chiar daca, pana acum, acest lucru nu s-a intamplat. Iar acesta este cel mai semnificativ risc nu numai pentru cursul valutar, ci si pentru intregul echilibru macroeconomic." Asa incheiam un articol publicat in ZF din 19 iunie. Atunci
nu-mi imaginam ca derapajul populist se va produce in mai putin de doua saptamani si va avea o asemenea amploare. Dintr-un foc, prin noua lege a pensiilor, guvernul si parlamentul au reusit sa dea o grea lovitura politicii fiscale si echilibrului bugetar pe termen mediu si lung.
As dori sa fiu clar: stiu cat sunt de mici cele mai multe dintre pensii si nu pun in discutie argumentele de ordin social sau moral pentru majorarea acestora. Dar pensiile, ca si alte cheltuieli ale bugetului public, trebuie sa tina seama nu doar de nevoi, ca in comunismul deplin, ci si de posibilitatea de a le satisface, de consecintele unei anumite masuri asupra echilibrului general. Or, o analiza, oricat de sumara, a consecintelor noii legi nu lasa loc de indoiala: riscurile asumate sunt majore, iar guvernul si parlamentul par a nu le fi evaluat.
Prima problema este ca bugetul asigurarilor sociale statea si inainte de aceasta lege pe un butoi de pulbere. Raportul dintre numarul pensionarilor si cel al contributorilor, la care se adauga efortul important pentru trecerea de la sistemul nefinantat ("pay-as-you-go") la cel finantat, ar fi obligat oricum autoritatile la adoptarea unor masuri dificile de echilibrare in anii urmatori. De altfel, si in prezent contributiile sociale din tara noastra sunt foarte ridicate, iar proiectele guvernului pentru reducerea
