Sa stiti ca n-am intrat in criza de idei in ce priveste titlurile. Motivul pentru care il repet pe cel de mai sus, este ca recurenta asta aiuritoare descrie tocmai ce se intampla in esenta cu reforma sistemului de vot, un curat exercitiu de tampire; la fel cum descrie la modul general multe din “evolutiile” de pe scena politica.
Dar mai intai sa incep cu statistica, si cu pasul inainte - cum il numeste in mod inspirat articolul din Cotidianul ca sa-l deosebeasca de cei doi facuti inapoi.
Ei bine, minune mare!, ieri s-a adoptat de catre Comisia electorala principiul colegiilor uninominale! Nu vreau sa dau faptului mai multa importanta decat are, tinand cont de circumstante, dar merita mentionat ca o comisie a parlamentul adopta in fine un text de lege electorala pentru Parlament care contine cuvantul “uninominal”...
Dupa patru ani de zile!! Acum patru ani (si o saptamana), in 26 iunie 2003, se infiinta “Comisia comuna a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale”, condusa de Viorel Hrebenciuc. Unul din motivele declarate ale infiintarii acestei comisii era trecerea la votul uninominal.
Comisia aceea a tras de timp cat a putut, apoi a re-legiferat votul pe liste pentru alegerile 2004. Apoi s-a desfiintat. Apoi a fost reinventata, cu un nume mult mai lung si cu acelasi scop declarativ, probabil cu aceleasi scop real, si cu aceleasi naravuri.
Pe 3 iulie 2007, comisia a reusit sa adopte, cu greu, un articol care pomeneste in mod exceptional si la modul general termenul pe care liderii de partid il mesteca in mod constant prin interviuri si toc-souri si declaratii de presa.
Repet, nu dau faptului o importanta mai mare decat are; la cate am vazut pana acum nu m-as mira sa constat ca parlamentarii interpreteaza expresia “colegiu uninominal” drept
