Fierbind inauntrul recipientelor, cifrele se invalmaseau in aer, luind forma unor note muzicale. Si, in timp ce medicul cadea in genunchi pe trepte, din tuburi se inalta, in onoarea presedintelui, un mars triumfator. Stringind sticla si miinile la spate, Noimann pasea triumfator, masurind podeaua in lung si-n lat. Umerii sai se indreptasera. Pasii ii devenira mai elastici. Noimann masura incaperea plimbindu-si halatul de la geam la usa, se rasucea pe calciie in dreptul mesei si o lua inapoi. Rondul acesta avea darul sa puna si singele si mintea in miscare. Tot meditind la agenda zilei care abia incepea, stomatologul Paul se impiedica de ceva moale si caldut, tragindu-si inspaimintat piciorul inapoi. Mai intii ii era teama sa nu fi calcat vreun soarece sau sobolan, apoi se gindi ca poate nimerise intr-un rahat de ciine... Medicul isi scutura, pentru orice evetualitate, papucul, ca sa scape de posibila mizerie ce s-ar fi prins de talpa sa de pisla, apoi privi in jos. In fata lui, la distanta de o palma, se afla ceva ce semana cu un picior (mai degraba de barbat decit de femeie) care avea o alura impozanta. Piciorul era retezat cu citeva degete mai sus de genunchi si statea neclintit in fata lui Noimann tinindu-si miinile la spate...

Strania aparitie nu constituia rodul unei reminiscente literare, ci era o aparitie de o natura, sa zicem, abisala. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se astepta la o astfel de "surpriza". Prin urmare, aparitia in camera sa a acestui picior ce-l masura din ochi cu o oaresicare superioritate, privindu-l, cum se spune, de jos, dar de la o inaltime colosala, inaccesibila unei fapturi umane, nu-l mira defel. "In fond, isi spuse el, ar fi fost mai bine daca in loc de picior ar fi aparut in fata lui un cort sau un copac cu ochi si cu degete?!". Sau daca ar fi fost bintuit de un picior metric sau de alte abstractiuni, cum i se intimplas