Articolul de fond al "R.l." de astazi este o analiza informata si lucida, preluata dintr-un ziar turcesc, pe tema competitiei economice si politice in bazinul Marii Negre. Avem aici o privire critica si autocritica, din perspectiva Turciei, asupra intalnirii si despartirii intereselor romanesti, americane si rusesti in bazinul pontic, pornind de la recenta reuniune jubiliara a Organizatiei de Cooperare Economica a Marii Negre, de la Istanbul. De ani in sir, se spun multe, vrute si nevrute, despre importanta strategica a Marii Negre in politica externa romaneasca. Uneori, impresia era ca avem de-a face mai ales cu ideea fixa a presedintelui Basescu, in detrimentul unor politici, mai actuale si necesare, in directia Rusiei sau a Europei. In realitate, cei care vor citi cu atentie articolul din Turkish Daily News vor intelege mizele mai vechi si mai noi, de extrema actualitate, ale unei prezente active in ceea ce anglo-saxonii numesc de multa vreme "pivotul geografic al istoriei" (Halford Mackinder, 1904).
Provocat de comentariul colegului nostru din Turcia, m-am simtit obligat sa-i adaug si o anamneza, cum spun medicii. Adica o retrospectiva a celor mai importante etape ale descoperirii geografice si conceptuale a acestei regiuni, de si in analiza globala.
In 1999, istoricul israelian Dan Diner publica la München o istorie a secolului XX, povestita dinspre est spre vest, intr-o ordine inversata a importantei conventionale. Autorul isi imagineaza ca sta pe celebrele scari din Odessa, de unde priveste spre sud si spre vest, dar nu dinspre periferie spre centru, asa cum suntem obisnuiti, ci dinspre centrul oriental spre periferiile occidentale ale Europei. El crede, cu argumente, ca invariabila "chestiunii orientale", prin care s-a inteles seria de conflicte si tensiuni ce au culminat cu Razboiul Crimeii (1853-1856), al carui epilog a determinat nemijlocit si n
