In relatarea despre colocviul cu tema „Mircea Eliade nella cultura contemporanea“ (Roma, 22 martie), publicata in numarul 373 al Observatorului cultural, anuntam un interviu cu unul dintre protagonistii acestuia, profesorul Pietro Angelini. L-am mentionat atunci in primul rind ca autor al volumului, aparut in 2001, L’uomo sul tetto. Mircea Eliade e la „storia delle religioni“. Adaug acum faptul ca Pietro Angelini preda cursuri de antropologie culturala si de conflicte si sincretisme religioase la Universitatea „L’Orientale“ din Napoli.
De asemenea, a predat cursuri de etnologie si istoria religiilor la Universitatea din Cagliari, fiind autorul unor importante studii si volume despre istoria si metodele stiintelor antropologice si religioase.
Stimate domnule profesor, comunicarea dumneavoastra, cu titlul Eliade e Brelich: un confronto sul tema del sacrificio, a stirnit numeroase reactii in rindurile publicului. S-a vazut asta si la discutiile de la finalul colocviului. V-as ruga sa prezentati cititorilor Observatorului cultural ipoteza expusa la Roma.
De ceva vreme se poate observa in Italia o tendinta de a deduce din opera lui Eliade o intreaga teorie a sacrificiului. in fapt, este vorba de o tendinta inaugurata de Furio Jesi, autorul controversatului studiu aparut in 1978, La cultura di destra e la religione della morte, tendinta care a fost reluata, si chiar intarita ulterior, de un alt istoric italian al religiilor, Cristiano Grottanelli, intr-un volum aparut la Editura Laterza in 1999, care aduna cele mai importante studii asupra temei sacrificiului. in acest volum, Grottanelli il considera pe Eliade principalul exponent al unui curent care atribuie sacrificiului o semnificatie mintuitoare, interpretare care a putut insa degenera de cele mai multe ori intr-o ambigua exaltare a ideologiei sacrificiului. in comunicarea mea, am incerc
