In localitatea franceza La Charite sur Loire, s-a desfasurat, intre 6 si 10 iunie, cea de-a treia editie a Festivalului cuvantului (Le Festival du mot). Un eveniment spumos, atipic si plin de inventivitate, organizat de Asociatia Mot-et-mots (care are drept principal obiectiv difuzarea, promovarea si apararea cuvantului sub toate formele sale) si la care s-au adunat, ca intr-un bazar policrom cu oferte de inimaginabila generozitate, pasionatii de literatura, de lexicologie, de etimologie, de tipografie sau de jocuri de cuvinte. Amestec de ras si de intelesuri adanci, de pedagogie si de spirit ludic, de vis si de privire concreta asupra lumii, Festivalul a pus laolalta cuvintele spectatorilor, ale oamenilor de stiinta si ale creatorilor, iscand un splendid foc artificii verbale, din scanteierea caruia incercam sa va aducem aici un crampei. E vorba de cateva extrase din Impromptu-ul organizat in cadrul festivalului de catre Le Figaro Litteraire, la care au participat, intr-un dialog incrucisat, doi cavaleri de impecabila tinuta ai limbii franceze: actorul Fabrice Lucchini, care tocmai a tras cortina de final de stagiune peste spectacolul sau intitulat Variations autour de Paul Valery, Roland Barthes et Moliere si scriitorul Erik Orsenna, caruia i-a aparut, la inceputul lunii iunie, volumul La Revolte des accents:
"De ce trebuie sa aparam limba?"
F.L.: Paul Valery spunea: "Cuvintele sunt niste scanduri aruncate peste o prapastie, cu ajutorul carora strabatem spatiul unui gand, si care ingaduie trecerea dar, in niciun caz, stationarea". Noi nu prea realizam cat de uriasa este aceasta fraza. Exista deci o prapastie inaintea cuvintelor. Pare ca-i un fleac, dar un actor care ar apasa pe cuvinte prea mult, adaugandu-le intentiile sale personale, ar putea face ca fraza sa se darame, aruncand textul in grotesc. Pentru ca vorbele sunt de fapt note muzical
