Dupa o tacere de doua luni, principalele agentii de cercetare a opiniei publice au anuntat la inceputul acestei saptamani rezultatele sondajelor – primele de dupa referendumul din mai. Desi exista unele diferente semnificative (de exemplu cea dintre scorul PD anuntat de CURS si IMAS), cifrele sunt, ca ierarhie si ordin de marime, similare. Avand in vedere si faptul ca interviurile au fost realizate cvasisimultan, putem sa consideram ca, operand o simpla medie aritmetica a celor trei serii de date, avem un punct de plecare solid pentru o analiza a impactului produs de zarva suspendarii presedintelui asupra dinamicii electorale.
Daca ne raportam la sondajele din aprilie, constatam ca PD si-a consolidat trendul ascendent inceput o data cu separarea de PNL, aflandu-se acum la distanta apreciabila de urmatoarele partide. Aceasta inseamna ca strategia de gambit adoptata o data cu sacrificarea participarii la guvernare si tempoul acesteia au fost corecte. Practic, daca excludem din calcul eventuale derapaje si rasturnari de situatie, PD este in situatia ca, in eventualitatea unor alegeri anticipate, sa poata forma un guvern monocolor (cele cateva procente lipsa fiind asigurate din redistribuiri si traditionalele voturi ale minoritatilor).
PNL a mai pierdut cateva procente, dar nu in masura in care ne-am fi putut astepta, judecand dupa scorul dezastruos inregistrat la referendum si mai ales dupa reactia unei parti a propriului electorat – cea care a votat impotriva demiterii. Structura socio-demografica a electoratului ramas (preponderent tanar, educat, cu statut social superior) indica faptul ca in acest moment nu putem vorbi despre o evolutie catastrofala a acestui partid. Atat timp cat PLD nu creste semnificativ (ii e greu sa se intample asta, cat timp partidul se multumeste cu rolul de acompaniament in aria interpretata de PD), PNL poate conta pe optiunile segm
