Lucian Postu "Aaaveti miili si pomaanii! Agiutati on ghet pensonar sa-s plateasci vama la Mercedes! Nu-mi agiungi pensia nici pintru gazu di la vili! Fii-va mili di un fost ambasador!". Cu palarie de paie, maieu alb, pantaloni de tergal si slapi de cauciuc, Slanina Primirad, fost vataf al targului, se milogea rezemat de gardul Mitropoliei, cu o cutie de carton in fata.
De gat avea atarnata o hartie trasa la xerox, pe care se puteau citi cateva randuri, scrise caznit: "Cerere. Subptsemnatul, nea Costica Primirad, zis Slanina, va rog foarti hotarat, dom giudecator, ci v-am dat casi, si ma scutit di plata vamii di patru mii di ieuro la Mercedesu cari l-am luat din Jarmania, ci io am fost ambasadori si ci daci cererea ii facuti pre tarziu si vez ci vini acus pesedeu la puteri si videt voi. In plus, io is si scriitor cu cart multi si scriitori trebui agiutat si faci capodoperi.
Anexionez la cereri carti cu autograf si cronici literari di Cascaval Condurachi".
Trecatorii care dadeau cu ochii de bizarul personaj aveau reactii diferite. Unii isi faceau cruce si stucheau in san, in timp ce altii, mai putin gingasi, isi indreptau stuchitul catre umflatul pomanagiu: "Ptiu, stuchi-te-ar matele, da` nu ti-i rusine, porc batran? Dupa ce c-ai juchit oamenii atatia ani, acu` mai vrei si pomana de mii de euro, bata-te-ar Dumnezeu sa te bata de nesatul!".
Incet-incet, pe langa ocarile trecatorilor, in cutia de carton din fata lui Slanina Primirad incepura sa se adune si niscaiva pomeni: bucati de paine uscata, o prajitura inceputa, cateva coji de harbuz, un mar muscat, o mana de samburi de piersici, o gramajoara de rasarita, ba chiar si un brat de iarba. Din cand in cand, cate o mama trecea cu copilul de mana si zicea, aratand spre namila pantecoasa: "Daca nu esti cuminte, te dau lu` Primirad!".
De peste drum, din Primarie, o pereche de och