Primul lucru pe care l-am facut: piata. Nu se putea sa ma duc la mama fara macar un kil de fasole verde de Romania (fasolea verde care se gaseste-n Germania e de-un verde crud si nici pe departe atit de gustoasa ca fasolea noastra) si unul de ardei de Romania. La inceputul saptaminii trecute am pornit intr-un periplu - hai sa-i zic - european: Am plecat de la Iasi cu trenul spre Bucuresti in plina canicula. Nici n-am ajuns bine la Bucuresti ca m-a sunat prietenul la care urma sa stau pina a doua zi sa-mi dea intilnire pe-o terasa ("acolo unde-am fost ultima data sa mincam o ciorba"), pentru ca in apartamentul lor (la etajul 10!) era prapad. Am stat pe terasa-n cauza pina la miezul noptii.

A doua zi am luat acceleratul de Timisoara - pina la Saliste/Sibiu. Canicula a ramas in urma, in regat, iar pe la Talmaciu o furtuna era-n toi. Cind am coborit la Saliste ca sa iau drumul Amnasului, din fericire nu mai ploua, dar nici nu facusem zece pasi ca-n dreptul meu a oprit o Dacie, iar un pustan de sofer m-a intrebat daca merg in sat...

La poarta casei parintesti, pinzele de paianjen indicau limpede ca de ceva vreme nu mai intrase nimeni in curte. In curte, privelistea obisnuita dupa o lipsa de om de aproape trei luni si nici urma de seceta! Totul crescuse-n draci, de la urzici si alte buruieni de-un metru si mai mult pina la nelipsitele tufe de soc. Visinele se uscasera din nou (ca si anul trecut) in pomi, doar ca nu toate - inca. Ce poti face pina a doua zi, cind urmeaza sa pleci mai departe, spre Germania, ca sa ajungi la nunta unei nepoate? Mi-am aprins o tigara ("Fumatul provoaca o moarte lenta si dureroasa!") si-am pornit intr-o "inspectie": cartofii pe care-i pusesem in aprilie aveau tufe pin' la briu; fasolea verde se-ncolacise cu tot felul de buruieni; pe vita de vie - struguri mai multi ca anul trecut (deci meritase interventia mea stingace din primavara